Acum cateva luni,am trecut printr-o experienta dureroasa,un deces.Desi nu a avut legatura directa cu familia mea,acest episod m-a marcat.Cunoscand persoanele care au ramas in urma acestei nenorociri si vazandu-le suferinta pe chip,am hotarat sa pretuiesc fiecare clipa langa persoanele la care tin.
Stiu ca suna putin pesimist,dar nu putem fi siguri niciodata care este ultima vorba pe care i-o adresam cuiva.Ne tratam cu prea multa indiferenta si uitam sa ne impartasim sentimentele,uitam sa spunem cuvinte din inima…
Am observat ca mi-am neglijat apropiatii,iar acum incerc sa fac o schimbare in viata mea.E atat de trist sa te gandesti ca totul are un sfarsit,astfel incat mai bine nu incepi nimic nou ca sa nu ai de suferit..Din pacate asa e viata si trebuie sa trecem prin multe ca sa simtim ca traim.Ideea este sa nu ne descuranjam si sa fim optimisti,ca sa le putem da si altora sansa de a ne cunoaste sau de a impartasi sentimente comune.
In concluzie,nu ar fi rau sa vorbim mai deschis unul cu altul,sa ne spunem tot ce avem pe suflet pana nu e prea tarziu.
P.S: Prietena mea,cand o sa citesti aceasta postare vei sti ca e vorba despre tine.Nu uita, te rog, sa zambesti si sa nu uiti ca vom fi mereu alaturi de tine,orice ar fi.Iar acea persoana te va veghea mereu de sus si va va pazi pe tine si pe familia ta de toate relele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu