Stateam azi si ma gandeam.. "De ce unii oameni nu mai stiu sa iasa din rutina zilnica?", "De ce trebuie sa fim asa de stresati"?, "De ce trebuie sa punem asa de mult pret pe locul de munca, pe afaceri, pe bani.. Oare unii oameni chiar nu au auzit de relaxare? Nu stiu, in urma cu cateva zile, am iesit singur in oras dupa ore si chiar am inceput sa am un sentiment foarte ciudat cand am observat ca merg aproape in acelasi pas cu o persoana, un barbat mai inalt, cel mai probabil un om de afaceri. Spontan, am inceput sa-mi treaca prin minte 1000 de intrebari : Oare nu il deranjeaza ca merg aproape paralel cu el? Chiar nu a observat? De ce este asa de stresat? De ce nici macar nu priveste in stanga sau in dreapta lui? De ce este asa de ignorant? Oare chiar s-a saturat de viata? Chiar nu mai are nimic sa-i ofere? E totul pierdut pentru el? Este o cauza pierduta? Nu am incetat sa imi pun intrebari pana cand mi s-a facut jena si am incetinit pasul, vazandu-l cat este de pierdut, cat se indeparteaza.. parca totul era o cu un singur scop, parca mergea spre "nicaieri", parca nu avea o tinta exacta, parca in mintea lui era un fel de "orar", un fel de program exact, care il extenua spre o plictiseala si spre o rutina de nedescris.
Am stat si m-am gandit pana ce am ajuns acasa si mi-a venit raspunsul poate intru-un interval mult mai lung decat cel in care mi-am pus acea serie de intrebari dar in cele din urma, a venit. Am descoperit misterul. Evident, situatia financiara, locul de munca e foarte important dar mai trebuie sa si "traim", sa ne mai si distram, sa zambim pentru persoanele apropiate, sa trecem peste unele probleme, sa nu fim tot timpul suparati,stresati despre cum o sa ne mearga afacerile, cati bani o sa detinem, cat de bine o sa fie cu locul de munca pentru ca viata trece pe langa noi si daca noi nu stim sa profitam, daca nu stim acceptam "cadourile" pe care ni le ofera viata s-ar putea sa nu aflam niciodata care este adevaratul sens al vietii. Un ultim gand, un ultim citat. "Timpul este suficient pentru oricine îl foloseste."- Leonardo Da Vinci.
Beni..ai atat de multa dreptate.Irosim clipele,probabil cele mai pretioase, cautand necunoscutul sau sentimentul acela de satisfactie creat de reusite.pacat ca ele nu dureaza si nu ramanem nici cu amintirea,caci totul se pierde.cel mai important e sa fim satisfacuti sentimental,sa fim inconjurati de persoane dragi si sa simtim viata cu toata fiinta noastra.da,sensul vietii e cheia misterului.buna postare.
RăspundețiȘtergere